Mi-amintesc că acum mai bine de un deceniu, unul dintre conducătorii de-atunci ai lui „U“ Cluj, Sorin Bagiu, îmi tot lăuda un tânăr talent „care rupe norii“, de la concitadina CFR (pe-atunci o modestă echipă de „B“), pe care voia neapărat să-l transfere. Neîncrezător, căci auzisem de o mulțime de „talente“ răsărite din anonimatul eșaloanelor inferioare care se dovediseră „alarme false“, l-am privit inițial cu îngăduință pe Sorin. Dar, destul de repede, am remarcat că nu s-a înșelat, Coroian ajungând la „U“ (debutând la 31.07.1996, contra Rapidului, scor 2-2) și intrând imediat în atenția echipelor bucureștene. Avea însă să petreacă în Capitală doar un sezon și jumătate, la FC Național, restul carierei sale desfășurându-se numai în Ardealul natal, pendulând între Gloria Bistrița (mai ales) și CFR Cluj. Modest și cu prestații constant bune, „Coro“ a adunat o mulțime de laude, dar și meciuri în primul eșalon, ajungând la partida de vineri a Bistriței cu Universitatea Craiova la cel de-al 300-lea. Astfel a intrat în onorantul „Club Lereter“ (după numele primului jucător care a atins 300 de prezențe în „A“), arătând deci că, pe lângă talent, are și capacitatea unui alergător de cursă lungă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER